Revista
Profitand de prezenta la cea de-a sasea conferinta euro-asiatica organizata de IRU am reprezentantilor asociatiilor de transport atat din tari membre UE, cat si din fosta CSI sau Asia, am incercat sa luam un puls cat mai „cosmopolit” al pietelor de transport din aceste state, cu solutiile de supravietuire specifice. Astfel, daca pentru romani speranta este adusa de planurile de investitii in infrastructura ale statului (nepuse intotdeauna in practica!) si mai putin de piata europeana, pentru moldoveni, estonieni sau polonezi piata ruseasca si cea ucraineana au constituit un colac de salvare, insa doar pana de curand. In ultima perioada cele doua tari incearca sa-si diminueze „ospitalitatea”, abordand un neo-protectionism al pietelor proprii.
Romania are o suprafata agricola de circa 14,7 milioane de hectare (61,7% din total), din care aproximativ 9,4 milioane reprezinta teren arabil. Ca suprafata agricola utilizata, ne situam pe locul al saselea in Europa dupa Franta, Spania, Germania, Marea Britanie si Polonia, iar ca suprafata arabila suntem pe locul al cincilea dupa Franta, Spania, Germania si Polonia. Din punct de vedere al rentabilitatii suntem insa codasi, mai ales din cauza modului de organizare: fermele mari, care obtin o productivitate mult mai buna in special datorita mecanizarii, nu exploateaza decat 52,2% din suprafata cultivata. Pe de alta parte, MARD este ministerul roman care a absorbit cel mai mare procent din fondurile europene disponibile pentru segmentul sau de activitate, investitiile vizand, printre altele, achizitia de tractoare, combine, masini agricole, utilaje si echipamente si introducerea de tehnologii performante.
Agricultura reprezinta una dintre ramurile principale ale economiei Romaniei, candva „granarul Europei“, insa, indiferent cat de buna este productia, cel mai important este sa ai unde sa livrezi cerealele. Chiar daca fabricile de panificatie, malt sau bere au nevoie de un flux constant de produse, din cauza lipsei cererii, unele dintre ele s-au vazut nevoite, in cel mai bun caz, sa-si restranga activitatea, cu consecinte pe tot lantul, pana la caraus, afectat oricum de caracterul sezonier al transportului de cereale. Cum au reactionat companiile specializate si ce masuri au luat am aflat de la reprezentantii unora dintre acestea. Reorientarea catre marfuri ce pot fi transportate cu bene specializate a fost primul pas.
Suprastructurile pentru transport de cereale detin o pondere mica, dar constanta, din vanzarile producatorilor - cu exceptia celor dedicati realizarii de bene - astfel ca volumele nici nu au scazut semnificativ pe timp de criza si nici nu au crescut spectaculos la primele semne ca aceasta ar fi trecut. Iar fondurile europene sprijina achizitiile. Daca ai insa astfel de vehicule in flota nu depinzi doar de cat de bun este anul agricol - pentru care trebuie sa te pregatesti dinainte, deoarece stocuri nu prea exista, iar daca te decizi sa le cumperi dupa ce ai remarcat ca recolta este bogata, risti sa le primesti mai spre iarna - cat si de variatia sezoniera. In aceste conditii, ideale sunt modelele care se preteaza si la alte tipuri de marfuri, si primele care ne vin in minte sunt materialele de constructii usoare, care au nevoie, in general, tot de bene.
In al treilea an de la implementarea solutiei logistice de transport al vehiculelor Dacia pe calea ferata pana in Portul Constanta, de unde sunt preluate de vapoare pentru a fi duse catre destinatiile finale, Gefco a pus in miscare un tren mai deosebit, la care s-a atasat si un vagon de persoane, pentru jurnalistii care au avut astfel ocazia sa parcurga „drumul Daciilor”. Pentru a realiza acest lucru, a fost sacrificata o mica parte a capacitatii normale de transport, trenul in care ne-am aflat avand 700 de m lungime si 276 de vehicule incarcate, in loc de 300, cate intra la un transport obisnuit cu trenul.
