Fara niciun fel de exagerare, 2018 poate fi caracterizat ca fiind anul in care principala problema a Romaniei va fi forta de munca. Sau, mai bine zis, lipsa fortei de munca! Sunt mai multe masuri care trebuie luate, atat la nivelul Guvernului, cat si la nivelul mediului de afaceri, unele deja incepute de autoritati, printre care impulsionarea mobilitatii geografice cu ajutorul programului „Prima chirie“, insa sunt si multe altele care isi asteapta randul. Ne referim aici la simplificarea Codului Muncii, imbunatatirea mediului economic pentru a putea atrage inapoi in tara milioanele de romani plecati si, nu in ultimul rand, deschiderea granitelor catre statele din afara Uniunii Europene: Moldova, Ucraina sau tari asiatice. Din pacate, pe langa birocratia excesiva pentru aducerea unui singur muncitor strain in fabrici, depozite, service-uri sau santiere de constructii, costurile de cateva mii de euro reprezinta un alt impediment in calea liberalizarii pietei fortei de munca. Iar de la 1 ianuarie 2018, cresterea salariului mediu brut, minimul castig pe care il incaseaza un lucrator din afara UE, la 4.162 de lei, devine o piedica aproape imposibil de trecut pentru industrii precum cea de textile, constructii, agricultura, chiar si logistica, acolo unde exista un deficit suficient de mare de forta de munca necalificata. In aceste conditii, criza pare sa ramana un laitmotiv pentru urmatorii ani si nu va putea fi rezolvata prea curand din cauza paienjenisului birocratic in care singuri am intrat prin indolenta si neasumarea unei strategii clare de dezvoltare.
 

In conditiile in care soferii romani pleaca pe capete in vestul Europei, iar multi dintre cei care raman sa lucreze in tara migreaza de la o companie la alta, firmele de transport iau tot mai mult in calcul angajarea unor straini ca soferi pentru a-si misca parcurile de camioane care stau in curte. Agentiile de recrutare s-au specializat in aducerea de asiatici, cu atat mai mult cu cat moldovenii si ucrainenii vor sa lucreze tot in vestul Europei. Sri-lankezii sunt cei mai interesati sa vina in Romania pentru un salariu de 600-700 de dolari, costul total de aducere, inclusiv comisionul agentiei de recrutare, fiind de circa 2.000 de euro. Greutatea vine din intocmirea dosarului de obtinere a permisului de munca, procedura care dureaza aproape patru luni, lasand la o parte alt timp pentru a obtine si viza Schengen. Ramane insa problema dobandirii atestatului profesional, pe care polonezii, slovacii si balticii nu o au.
 

In ceea ce priveste utilizarea fortei de munca din afara spatiului comunitar trebuie avute in vedere doua aspecte - legislativ si operational - este de parere Augustin Hagiu, presedinte FORT. Astfel, „in primul rand este necesara modificarea legii privind forta de munca in Romania, pentru ca discutam de un potential de angajati care provin din afara spatiului Comunitatii Europene si este necesara obtinerea anumitor derogari pentru a putea deschide piata fortei de munca in acest sens. Chiar daca oamenii vin si primesc drept de munca in Romania, mai trebuie obtinut atestatul profesional pentru conducerea autovehiculelor comerciale. Evident, este necesara cunoasterea limbii romane si este greu de crezut ca legislativul va accepta ca examenul sa se poata da intr-o alta limba straina.
 

Legat de problemele descoperite de politistii IGI, in 2017 au fost efectuate controale la 1.559 de angajatori, in urma carora au fost depistati 515 straini aflati in situatii ilegale (510 cu sedere legala/munca ilegala si cinci cu sedere ilegala/munca ilegala), fiind aplicate 589 de sanctiuni contraventionale in valoare de 2.854.250 de lei (314 sanctiuni in valoare de 100.650 de lei si 275 de sanctiuni aplicate angajatorilor, in valoare de 2.753.600 de lei).