Piata europeana de autobuze si autocare a scazut usor in 2017 comparativ cu anul precedent (-0,5%), totalizand 40.515 unitati, potrivit unei statistici a Asociatiei Constructorilor Europeni de Autovehicule (ACEA). De subliniat faptul ca aici sunt prinse toate vehiculele destinate transportului de calatori avand masa totala maxim autorizata de peste 3,5 t, deci inclusiv microbuze. Potrivit ACEA, vanzarile s-au diminuat in Marea Britanie si Franta, cu 18,8% si respectiv 4% fata de 2016, in timp ce inregistrarile de autobuze si autocare noi au crescut substantial in Italia (+20,3%) si Spania (+6,9%).
 

Piata de microbuze, autobuze si autocare noi s-a mentinut si in 2017 la valori modeste, la fel ca in anul precedent, cu toate ca furnizorii se asteptau la o revigorare a vanzarilor. In asteptarea unei decizii ferme privind organizarea transportului national prin servicii regulate dupa 2019, operatorii privati au sistat cea mai mare parte a achizitiilor. Si, cum pe celelalte segmente de activitate nu este nicio presiune pentru utilizarea de vehicule noi, iar puterea de cumparare si tarifele de transport se mentin oricum la un nivel destul de scazut, majoritatea carausilor s-a orientat cu incredere - dupa eliminarea taxei de prima inmatriculare - catre masini second-hand aduse din Europa de Vest.
 

Potrivit unui studiu ManpowerGroup din urma cu cativa ani, soferii reprezentau a cincea profesie cea mai cautata de angajatori in toata lumea. Probabil ca in Europa, in 2017, soferii deja au mai urcat un loc cel putin in acest clasament, romanii trezindu-se destul de brusc in mijlocul unei crize de soferi de proportii, concomitent cu pensionarea catorva zeci de mii de soferi in Germania, Franta, Belgia si Marea Britanie.
 

Fara niciun fel de exagerare, 2018 poate fi caracterizat ca fiind anul in care principala problema a Romaniei va fi forta de munca. Sau, mai bine zis, lipsa fortei de munca! Sunt mai multe masuri care trebuie luate, atat la nivelul Guvernului, cat si la nivelul mediului de afaceri, unele deja incepute de autoritati, printre care impulsionarea mobilitatii geografice cu ajutorul programului „Prima chirie“, insa sunt si multe altele care isi asteapta randul. Ne referim aici la simplificarea Codului Muncii, imbunatatirea mediului economic pentru a putea atrage inapoi in tara milioanele de romani plecati si, nu in ultimul rand, deschiderea granitelor catre statele din afara Uniunii Europene: Moldova, Ucraina sau tari asiatice. Din pacate, pe langa birocratia excesiva pentru aducerea unui singur muncitor strain in fabrici, depozite, service-uri sau santiere de constructii, costurile de cateva mii de euro reprezinta un alt impediment in calea liberalizarii pietei fortei de munca. Iar de la 1 ianuarie 2018, cresterea salariului mediu brut, minimul castig pe care il incaseaza un lucrator din afara UE, la 4.162 de lei, devine o piedica aproape imposibil de trecut pentru industrii precum cea de textile, constructii, agricultura, chiar si logistica, acolo unde exista un deficit suficient de mare de forta de munca necalificata. In aceste conditii, criza pare sa ramana un laitmotiv pentru urmatorii ani si nu va putea fi rezolvata prea curand din cauza paienjenisului birocratic in care singuri am intrat prin indolenta si neasumarea unei strategii clare de dezvoltare.